Monografia sintetizează cunoştinţele clinice şi psihopatologice asupra nevrozei obsesiv compulsive realizate în plan internaţional până la începutul anilor 70. Pe baza unei ample cazuistici se pledează pentru distincţia clinică de nevroza anxios fobică şi pentru acceptarea unor cazuri grave, marginale psihozei, de maladie anancastă. Incluzând şi problematica personalităţii psihastene şi anancaste, se susţine ideea fundării patologiei obsesionale, într-o structură constitutivă a psihismului uman.