// Mircea Lazarescu

Note de jurnal 2018

2018

1 ianuarie

În această lume, în care percepyia și memoria se amplifică exponenyial, Concertul de Anul Nou de la Viena – din sala aceea paralelipipedică, parcă pentru dresajul cailor lipiyani – pare un ciob prăfuit din uitata La Belle Époque a Occidentului. Nici rococoul scenelor de dans nu te trezește din somnolenyă, chiar filmate în podgoriile din Pădurea vieneză, în poiene… vag amintindu-yi de cele pline de prospeyime ale Toscanei.

După 55 de ani, reascult pe Youtube… Simphonie pour un homme seul de Piere Schaeffer… Pe atunci, când eram la Săvârșin și aveam acces la sala de muzică a Bibliotecii Centrale de Stat, supervizată de d-nul Stan, erau încă vii suprarealismul… teatrul absurdului… şi mai pluteau în aer aromele dadaismului… Azi, îmi pare un joc naiv de copii mari, care încă nu înyeleg ce îi așteaptă când vor fi catapultayi spre lumea postmodernă… spre postistorie.

 

Jocuri de limbaj Stare

Dacă plecăm de la cuvântul „stare”  opus mișcării în cele cinci genuri supreme ale lui Platon – și ne așezăm pe gânduri, vom întâlni între altele: – a sta, …stare…a sta pe loc…statornicie…stabil…constant…constatabil; și apoi, „a sta”, stă la baza subsistenyei (a fi prin sine, de unde conceptul de Sine și de Eu)… mai întâlnim: – a sta pe gânduri… stare de lucruri (de fapt)… stări de agregare a materiei, distant, restant, stayie de benzină, stayiune balneară, stări sociale,


 

statut social, stat nayional, de la „sisto” derivă: ecsistenya… insistenya… consistenya… ș.a.m.d.

 

11 ianuarie

Xi Jinping, Președintele Chinei comuniste, care e și Prim-secretar al Partidului Comunist și Conducătorul suprem al foryelor armate, a condus concomitent exerciyii militare pe tot cuprinsul yării, însumând toate armele. Nicicând un singur om nu a dirijat (noroc că doar fictiv) atâta putere militară.

Când Lenin a introdus centralismul democratic, ca principiu organizator al Partidului Comunist, el se gândea, probabil, la un instrument care să yină în frâu năbădăiosul norod rusesc, predispus nativ spre anarhism… Şi nu i-a trecut prin minte că, peste un veac, comunismul va dăinui mai ales la chinezi, ce au înscrisă ordinea ierarhică în sângele spiritului lor.

După exerciyiul său militar autocratic, Xi l-a primit pe Președintele Franyei, Macron, care i-a făcut cadou un super cal. Franya, Europa occidentală sunt pline de statui ecvestre ale reprezentanyilor puterii laice, ca simbol al virilităyii războinice a conducătorului. Cavaleria a fost aici nu doar elita armatei, ci și simbolul onoarei publice. Dar (din câte știu) Asia nu abundă în astfel de statui istorice.

Calul mai este și un topos de referinyă a frumuseyii animalelor din lumea umană. Tarkovski a intuit aceasta și a introdus imagini superbe cu cai în filmele Rubliov şi Solaris.

Să fie mesajul Fran ei către China o expresie a rafinamentului artistic occidental, ca partener al subtilului rafinament al Chinei milenare?

 

 

 

 

 

180


 

13 ianuarie

La emisiunea Econatura, se comentează faptul că fenomenul încălzirii globale e un dezechilibru responsabil și pentru oscilayiile meteorologice extreme, care bântuie planeta; anul acesta, în jurul Bobotezei, temperatura a fost de peste 10 grade plus, la noi, și de minus 38 de grade, în SUA; apoi, neîntreruptele cicloane, vijelii, zile toride etc. Comparayia se face cu temperatura și clima din secolul XVIII, înainte de a se impune mașinismul, care folosește combustibil organic fosil, cărbune și apoi petrol.

Ca și în alyi ani, de Boboteaza rusească, Putin se scaldă în copca de apă îngheyată, filmat cu generozitate de fotoreporteri.

Melodia îşi ridică, din când în când, capul, din fluxul muzicii, subliniindu-i-se, astfel, frumuseyea… dar, alteori, devine obraznică și se ridică în picioare. Muzica oamenilor funcyionează, precum matematica în natură, ca o pânză de fond, sau ca un câmp învăluitor… fie că e religioasă, fie că susyine dansul, fie că este de operă… de concert. Muzica, în curgerea ei, se bucură de melodie ca de o aluzie subtilă. Când ea iese în prim-plan, se expune vulgarizării.

Și totuși… unde era melodia, înainte ca un compozitor să o compună?

 

24 ianuarie

Lumea plasează, de obicei, Revoluyia industrială în secolul XIX.

Extremul Orient ne atrage, însă, atenyia că:

La Curtea Împăratului Chinei, prima fascinayie pe care au avut-o localnicii fayă de civilizayia Europei a fost cea privitoare la ceasurile olandeze, pe care le tot arătau


 

Spătarului Milescu, ori de câte ori acesta le vorbea de măreyia teritorială a Rusiei.

Iar japonezii s-au dat în vânt după tipăriturile aduse de portughezi, refăcând aproape instantaneu tiparul în insula lor.

Deci, mecanizarea logosului și a temporalităyii a fost condiyia de posibilitate a grosolanei revoluyii tehnologice, care a pus la lucru energia vitală a elementelor: a cărbunelui și a petrolului subpământurilor, a „aerului acvatic” al aburului, întreyinut și el de focul lemnelor și al cărbunelui… până ce, în final, s-a ajuns la miraculoasa foryă a electricităyii; şi apoi, la cea a atomilor și nucleilor lor…

Doar stăpânirea focului  simbol al Logosului, cu care stoicii îl asociau, pe urmele lui Heraclit  precedă, cu mult, nu doar neoliticul agriculturii… Focul, se pare, rămâne partenerul nelipsit al lui homo faber, caracterizându-l ca atare, de dinainte chiar ca el să înceapă a inventa și folosi uneltele și până în recenta epocă a mașinilor.

Marele său concurent actual sunt inteligenyele artificiale. Nu degeaba stoicii au inclus, în viziunea lor despre fisis, atât pe pyr technicos, cât şi pe logos spermatikos.

 

25 ianuarie

Japonia se închide – fayă de Occidentul european și fayă de lume, în general – timp de două secole, exact în perioada în care Europa afirmă Rayiunea, punând baza evoluyionismului și mașinismului.

Când s-a deschis din nou spre lume, hiperrafinata Japonie a asimilat aproape instantaneu tot decalajul. Şi a pornit-o cu viteză înainte.


 

8 februarie

Muzica lui Bach are ceva metalic în sonorităyile sale, ceea ce o face nu doar  fie inconfundabilă, ci și  o simyi ca venind din alt tărâm.

(Îngerii nu au sânge cald)

 

9 februarie

Deschiderea Jocurilor Olimpice de iarnă din Coreea de Sud. Pentru mine, cea mai frumoasă ediyie rămâne cea de la Torino, în urmă cu 12 ani (văzută la Herculane), plină de fast, culoare, spectacol, suflet, rafinament. Istorie, muzică, antren… Un adevărat spectacol mondial, demn de Europa. Acum, în spatele festivităyii, mustesc implicayii politice, experienyele cu rachete ale Coreii de Nord – și aparenta împăcare teatrală din ultima clipă – …excluderea Rusiei de la J.O. și acceptarea ei în ultimul moment, sub steagul și imnul olimpic. (Pentru ruși, nimic nu e mai grav decât umilinya.)

Spectacolul deschiderii a fost fără suflet și rafinament, sub arcul robotizării. Acum înyeleg de ce nu mi-a plăcut niciodată drapelul sud-coreean.

 

19 februarie (Herculane)

Ziua Naţională Constantin Brâncuși

Marina militară face o acyiune de promovare a cinci licee în judeyul Suceava. Meseria militară, una din cele mai vechi din lume, retribuită standardizat (prin soldă), cultivă, în mod eminent, ideea de „potenyă” a lui Aristotel. Armata trebuie să fie tot timpul foarte bine pregătită… şi să aştepte, jucându-se (cu antrenamente, simulări şi jocuri de război). Cel puyin în prezent, fayă de toyi angajayii tuturor armatelor


 

din lume, ce procent participă, apare, efectiv, la confruntări? (adică, lăsând la o parte spionii) Conform sloganului:

„Dacă vrei pace, pregătește-te de război”, instituyia armatei este elogiul maxim a conceptului de potenyă.

Norvegia e la jumătatea timpului (de doi ani) în care desfășoară un experiment: 1000 de oameni sunt plătiyi nefăcând nimic. Se exersează, astfel, formele de viayă socială pentru epoca robotizării, când vor fi foarte puyine locuri de muncă. Celor astfel plătiyi (care nu sunt declarayi şomeri) nu li se cere decât să existe. Pot lucra remunerat, dacă vor, pot și să nu facă nimic. Probabil, însă, că astfel de proiecte vor menyine ideea de educayie, profesionalizare şi cultivarea personală continuă.

Omul modernităyii, din ultimii 500 de ani, recunoaște că multe lucruri nu le știe… mereu e ceva pe care nu-l știe. Petele albe de pe hăryi sunt cele ce contează, nu continentele și yările cunoscute.

Nu contează atât „ceea ce este”, cât, mai degrabă, nimicul generativ din jurul a ceea ce este.

 

Cosmogeneza și viaça

Cosmogonia actuală ne învayă că viaya a devenit posibilă doar pe planete, corpuri cerești de a doua generayie, formate din materie cu nuclee grele, ce au luat naștere din prima generayie de obiecte cosmice, care au evoluat înfierbântându-se, până ce au explodat, eliberând aceşti atomi grei, gata făcuyi. Așa se face că metalele și carbonul se află în compoziyia corpurilor cerești de a doua generayie, planete ce vor găzdui viaya, căci ele nu se aflau în corpul obiectului planetar prim-născut.

Carbonul e indicat ca materia de bază a vieyii, entitate ce e autoreproductivă (și evolutivă), având ca posibil


 

partener – se pare – siliciul. Iar cărbunele intervine, apoi, și în istoria civilizayiei omenești, făcând posibilă epoca fierului… și, mai recent, revoluyia industrială a aburului (ca să nu mai vorbim de frumuseyea diamanetelor).

Dar, pentru viayă în general – și pentru om în special –, un rol esenyial îl joacă și elementele cu atomi grei ai metalelor, tot astfel apărute. Magneziul stă la baza clorofilei – și, deci, a procesului de fotosinteză –, jucând, împreună cu calciul, și alte roluri majore în funcyiile biologice, de exemplu, la nivelul membranei celulare și al neurotransmisiei… Se pare, apoi, că, înainte de apariyia fotosintezei, primele microorganisme au beneficiat de sulf… Fosforul joacă, de asemenea, un rol esenyial în producerea energiei vitale și în funcyionarea sistemului nervos… Fierul stă la baza hemoglobinei, ce transportă oxigenul în sângele animalelor… mai apoi, ajută omul să depășească epoca de piatră, înfră indu-se, în acest episod, cu cărbunele… producând un metal superior pragmatic cuprului și cositorului… Și, în sfârșit, în această lume umană, în care se anunya cultura, în viaya oamenilor, izbucnesc metalele sacralo-regești ale argintului și ale aurului; care, și ele, sunt prezente doar în a doua generayie de corpuri cosmice.

Devenirea întru fiinyă se petrece prin scvenye, urcând trepte succesive.

Presocraticii, când și-au început meditayia asupra fiinyei, nu aveau în fayă acest tablou al Cosmosului, al Biosului și al Antroposului.

Când, în zilele noastre, medităm asupra arhé-ului, ne vedem siliyi să trecem cu mult în spatele Fenomenologiei Spiritului.

Ce ar răspunde oare Heidegger lui Noica, în faya unor astfel de provocări.

La greci Moira – soarta – era dincolo nu doar de oameni, ci și de zei.


 

Patriarhia Moscovei a fost desfiinyată de Petru cel Mare, care a pariat pe Sankt Petersburg, pe protestanyii olandezi și pe lumea germanică, pentru a dinamiza Rusia… Ea a fost reînfiinyată în 1917, odată cu Revoluyia Rusă… intrând imediat în colimatorul persecuyiei comuniste.

Încheierea J.O. de iarnă de la Pyeongchang, în Coreea de Sud, e la fel de lipsită de frumusește și de rafinament ca și deschiderea.

Stafeta e preluată de chinezi, care vor organiza Olimpiada din 2022 la Beijing, singurul oraș din lume ce a ajuns să fie implicat atât în Olimpiada de vară, cât şi în cea de iarnă.

 

5 martie

Dumnezeul unic al evreilor, pe parcursul fantasticei sale creayii din nimic, iradiază o excepyională atmosferă masculină. El nu produce lumea prin sfârtecarea propriei fiinye, precum cel al indienilor… și nici ordonând un haos, ca în lumea grecilor, cu zeii lor adulterini. Întreaga atmosferă a originilor e lipsită, aici, de orice aromă feminină.

Poate de aceea Gnoza antiveterotestamentară a introdus-o în joc pe Sophia.

…iar Creștinismul, dezlănyuind iubirea și promo- vând idealul familiei monogame, la apogeul său mistic, a adulat-o pe Fecioara Maria.

Alchimia, ca practică spirituală, operează cu metale speciale (sulful, mercurul) și cu cele sacral-regale (aurul, argintul). Dar, așa cum demonstrează Eliade, modelul său de acyiune e cel al metalurgiei și al prelucrării fierului cu ajutorul focului, produs din minereu și cărbune, deci, o practică esenyialmente pragmatică.


 

Istoria culturii umane are încă de precizat cum s-a realizat corelayia între metale sacral-regale, astre și zei, de vreme ce doar fierul cel pragmatic provenea din meteoriyi.

Oricum, efortul omenirii de a obyine și prelucra aurul – dublat de cel al construcyiilor cu rol sacral – a egalat (cel puyin) întreg efortul de a produce bunuri de subsistenyă.

Ergo: omul nu poate trăi doar cu pâine.

Richard Leakey, Originea omului, Ed.Humanitas, 1995.

Homo erectus (aproximativ două milioane de ani) e biped, folosește unelte din piatră și fier, are abilită i verbale (dar nu chiar limbaj articulat)… Homo heidelbergensis (aproximativ 600.000 de ani) e dreptaci, dentayia indică folosirea cărnii (vânător), e sociabil. Homo sapiens – limbaj modern (narativ-simbolic), corp mai puyin robust, prelucrează nu doar piatra, ci și osul… folosește arcul… își face mărgele, cercei; de aproximativ 20.000 de ani, se manifestă prin picturi rupestre.

Putin are în el ceva din spectrul autist… Ritualul de a se îndrepta singur spre tribuna de la care vorbește… la orice interviu, îi yine la mare distanyă pe reporteri. Sporturi preferate: judo, hochei.

 

7 martie

Netanyahu face o vizită de 7 zile în SUA;Trump declară că va muta ambasada Americii, din Israel, la Ierusalim, cu ocazia festivită ilor de 70 de ani de la înfiinyarea Statului Israel. Schema geopolitică a roşcovanului de peste ocean e în plină derulare.


 

18 martie

Putin se realege a patra oară ca Președinte al Federayiei Ruse, pentru o perioadă de 6 ani… În China, Xi Jinping depune jurământul pentru un al doilea mandat de șef suprem al Chinei, fără limită de timp…

Atuul Asiei asupra temporalităyii istorice: faptul de a paria pe lungi perioade, așa cum au făcut de la început Lenin şi Mao, indiferent dacă doctrina politică se mai schimbă cu ceva între timp.

 

20 martie

Ziua francofoniei. Macron vrea să facă din franceză o a doua limbă vorbită pe glob, bazându-se pe Africa, unde populayia se înmulyește rapid (avându-se în vedere, probabil, și faptul că africanii vor fi mai leneși în a învăya chineza și rusa).

Tânărul napoleonean de la Paris se pare că mizează, și el, pe schimbări semnificative în perioade mai lungi de timp… Așa că, poate, va ajunge la o mai mare apropiere de stil politic cu Asia.

Curtius, Literatura europeană și Evului Mediu latin: „Dumnezeu ca demon” (p. 625). Timeu a fost singura scriere a lui Platon pe care a cunoscut-o Evul Mediu, astfel încât a promovat ideea unui Deus artifex, Zeul olar, yesător, fierar (șchiop), meșteșugar, făcător de lucruri; și, deci, creator.

Dar, în Biblie, Dumnezeu se comportă, în primă fază, ca un practicant al artelor liberale, creând lumea prin decrete divine. Doar în a doua secvenyă a sa, el devine Deus artifex, când îl plămădește pe om. Doar pentru om, el acyionează cu faya sa de demon.


 

26 martie

Mitul lui Dyonisos, acest zeu așa de străin de spiritul grecesc, e legat de Teba lui Cadmos; literele scrisului alfabetic (adus de fenicieni) se nasc din dinyii balaurului ucis.

Strania mitologie a Greciei, în care Zeul suprem nu făurește lumea… iar omul evoluează în paralel cu zeii, cu care ajunge, la un moment dat, la o înyelegere…

Odată cu limbajul narativ, omul a descoperit și tăcerea. El nu poate doar povesti istorii și mituri, ci poate cădea și în extaz, oprindu-se din orice sporovăială.

 

29 martie

79 de ani… Regina Angliei împlinește 93 de ani.

 

31 martie

Jocuri de limbaj Dispoziçiile

A fi dispus să… pentru… pentru ca… sunt la dispoziyia dumneavoastră… indisponibilitate… predispus spre… prost dispus… binedispus… dispoziyie afectivă (veselă, tristă, anxioasă, iritabilă, indiferentă)… stare afectivă, dispunerea păryilor într-un discurs… într-o compoziyie… dispozitiv… dispoziyie… poziyie… poziyionare atitudinală.

 

Afacerea Khashoggi, de la Istanbul, la Consulatul Arabiei Saudite. Intrigi de roman poliyist, ce se desfășoară, de facto, în plan politico-istoric.

Care va fi, oare, adevărul? Dedesubtul?…


 

7 aprilie

Sfânta lumină apare în Biserica Domnului de la Ierusalim la Paști numai pentru creștinii ortodocși… şi e singurul miracol ce se mai păstrează oficial, în istoria religiilor, mai ales după virulenta ofensivă a Rayiunii din Secolul Luminilor. Și care se repetă anual, indiferent de ziua în care cade Paștele Ortodox! Ce e oare „la mijloc” (ce se refuză „luminii rayiunii”?)

 

Dacă Geneza din Biblie se referă doar la „lumea umană”, ignorând apariyia ierarhiilor de îngeri și de spirite, ea nu este completă. Omul „făcut” din lut, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, e doar un fragment al creayiei.

Oare cât din aria „creayiunii” ne rămâne străină, la nivelul lucrului în sine al lui Kant?

Nebunia megalomană a lui Ceaușescu, care dezvolta în România nu doar Casa Poporului, ci industrie după industrie, poate fi privită cu alyi ochi, dacă se are în vedere apropierea sa de Gaddafi, care preconiza o monedă unică pentru Africa. Poate așa s-ar explica și mltiplele sale călătorii în yările africane, mizând pe un capital care să-i faciliteze, în perspectivă, o vastă piayă de desfacere (dacă includem și Orientul Mijlociu arab)… Oare a fost analizată cu seriozitate ipoteza că Ceaușescu voia să înfăptuiască nebuniile lui Cioran din Schimbarea la façă a României?… Concluziile nu se comentează deocamdată!

 

21 aprilie

Întors de la Cluj, unde am vorbit despre „Sărbători şi starea maniacală” şi am relansat (inclusiv la Sibiu) Gâlceava înçelepçilor în jurul timpului și Insuportabila filosofie (a lui Noica) … sentimentul e că, deocamdată, nu există un interes public pentru aceste teme… Păcat…


 

26 aprilie

Film documentar despre Tarkowski, care e din Daghestan, lângă Cecenia Caucazului. Ochi oblici, atletic la constituyie, dar fragil, departe de fizionomia clasică a rușilor. Probabil, și schizotim. Deși e impregnat de mistica rusă, universul lui e straniu. Îmi vine în minte Șostakovici, pe jumătate polonez, cu sonorităyi aparte, dar asumându-și destinul tragic al Marii Rusii.

 

1 mai

Cald… toate au înflorit mai devreme, liliacul a trecut… acum sunt în floare bujorii, salcâmii și castanii.

Floarea yine, de fapt, de sexualitatea naturii, cu care omul se joacă, admirând-o ca pe o femeie frumoasă, spre satisfacyia sa estetică… Şi fructele… și semin ele yin de sexualitate…

 

9 mai

Defilarea din Piaya Roșie, la Moscova, de Ziua Victoriei, se desfășoară aproape mecanic… totul pare șlefuit, sterilizat, îngheyat… un imens pustiu peste o ordine nefirească… lipsește sufletul rus fierbinte, imens, desmărginit… Cât va mai dura, oare, această pojghiyă a autismului lui Putin, care ieri s-a instaurat, cu fast hiperimperial, Președinte pentru 6 ani?…

Cum va fi defilarea de la 9 mai peste 60 de ani?

 

10 mai

Azi e ziua regalităyii… tot felul de zile…


 

Orban se reinstalează ca prim-ministru al Ungariei, Europa Centrală și de Est (Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, România) nu prea bat în ritmul familiilor politice tradiyionale ale Europei. Cum vor funcyiona partidele politice peste 30 de ani?

Maryi e înmormântarea lui Nelu Munteanu. Aflu că, anul trecut, de ziua sa, soyia sa Gina și fiicele i-au adus drept cadou din Germania o diplomă, care atestă că o stea… dintr-o anume galaxie… poartă numele său… Diplomă de care s-a bucurat foarte, pe această lume a noastră, pierdută printre galaxii.

 

14 mai

Inmormântarea lui Sandu Zolog… prezenyă modestă… om al lecturilor și al speculayiei… minte pe alocurea sclipitoare… fără impact în realitatea socială… S-a întrerupt firul unic, prin care mai pălăvrăgeam despre etimologie… personal, nu am cunoscut pe nimeni altul cu un asemenea extraordinar talent al limbii…

Volumul său de „Noezii”…

La Ierusalim, la mutarea ambasadei SUA, asistă, din Europa, patru yări: România, Ungaria, Cehia, Austria. Să fie tradiyia Imperiului Austro-Ungar așa de legată de lumea evreilor?…

 

19 mai

Se înmormântează, la București, și Lucian Pintilie. Primele sale spectacole montate și primele filme (D’ale carnavalului, Reconstituirea, Duminică la ora 6…) au fost adevărate evenimente. Privind retrospectiv, se pare că filmologia sa nu a mai avut har artistic major după 1990.


 

Sunt, poate, artiști aleși de muze pentru câte două trei opere…

La Conferinya de psihiatrie de la Timişoara, prezint expunerea Paranoidia în vremea postmodernă, în care mă întreb dacă delirul sistematic va mai dăinui într-o lume unde pălesc poveştile şî caracterele.

Exerciyiile yoga şi buddismul s-au dezvoltat, probabil, în jurul cultivării acelei dimensiuni spiritual-antropologice, care, în secolul XX, s-a etalat în varianta deficitar-anormală a dezorganizării şi autismului schizofren.

 

5 iunie

Din statisticile ONU, după Siria, România e yara din lume cu cea mai mare diaspora. Şi când te gândeşti ce război devastator a fost în Siria!… O diaspora impresionantă au şi polonezii, pleca i în masă în America, la începutul secolului XX… Dar, pe atunci, Polonia era desfiinyată ca stat…

O altă aseryiune afirmă că din România au plecat, în ultima vreme, mai mulyi oameni decât au murit în toate războaiele din ultimii 2000 de ani pe aceste meleaguri.

Lăsând la o parte retorica, e uimitor ce lipsă de foryă coezivă e la noi.

Numele de Marco e frecvent în Spania, Italia (Marco Polo), Serbia, Croayia… De aici să vină, oare, Mircea al nostru (Mircea cel Bătrân, Mircea Eliade)… şi nu din slavonă, de la „mir” = lume, pace?

Oare Evanghelistul Marcu a fost preluat, ca nume, mai întâi, în latină şi apoi adoptat în slavă, sau preluarea a fost directă, din Evanghelii?


 

Urşii din Baikal consumă până la 40 kg de carne pe zi, urşii din Kamciatka se îngraşă 2 kg/zi.

Toate furnicile din lume cântăresc cât toyi oamenii din lume!… Dar oamenii se înmulyesc repede, aşa că, peste 30 de ani, aseryiunea nu va mai fi valabilă.

 

10 iunie

Când îl vezi pe prezidentul Macron, mergând alături de doamna sa, peste tot în lume, te întrebi ce s-ar întâmpla – Doamne fereşte! – dacă dânsa, doamna, şi-ar scrânti glezna sau umărul şi nu l-ar mai putea însoyi, yinându-l strâns de mână şi zglobie, neîncetat, pe prezident!… Ce s-ar întâmpla cu încrederea acestuia în sine şi cu „la grandeur de la France”!

„Realitatea e un lucru urât,  mişc mereu între vis şi realitate” (Fellini, în filmul În căutarea lui Fellini).

 

26 septembrie

Noua ordine mondială – etalată și la deschiderea sesiunii ONU – arată SUA cu o mentalitate regresată la capitalismul imperialist primitiv, o ară cinică, fără mască și fără generozitate, dictând și șantajând.

Probabil, conform principiilor ciberneticii, restul lumii se va adapta, contracarând cu atitudini similare.

 

1 octombrie

La postul chinez de ştiri CC TV, se transmite un reportaj din Germania, de lângă statuia lui Marx, de la naşterea căruia se împlinesc 200 de ani. Pe ecran se vedea şi un panou intitulat „Marx şi revoluyia”, în care, alături de bărbos, e Che Guevara…


 

Dar Lenin!… poate e altundeva, în muzeu…

A dispărut şeful Interpolului, un chinez ce a fost văzut ultima dată urcând într-un avion spre Beijing…

Putin împlineşte 66 de ani (Xi Jinping e din aceeaşi generayie, având 65)… iar Berlusconi ia avionul spre Moscova pentru a-l felicita.

Marea Britanie a şters-o la timp dintr-o Europă în care politica tradiyională păleşte în faya viguroasei extreme drepte (consonantă cu tradiyionalismul rus).

În Franya s-au desfăşurat funeralii nayionale, la Domul Invalizilor, pentru Charles Aznavour, în prezenya preşedintelui Armeniei.

Acum doi ani, premiul Nobel pentru literatură s-a acordat cântăreyului american Bob Dylan.

La Iaşi, procesiunea, din fiecare an, la moaştele Sfintei Parascheva – cu sute de persoane în vârstă preluate, zilnic, de ambulanyă –, la câteva secole bune după scrierile lui Spinoza privitoare la minciuni şi superstiyii… şi la fel la Radna … şi, probabil, în toată lumea…

Investiyiile Chinei în Africa sunt enorme… totul seamănă cu o transformare a acestui continent într-o for- mă de lucru şi o zonă de resurse pentru asiatici… În mod cert, noul drum al mătăsii nu are ca obiectiv doar Europa, ci şi Africa şi bogatul Orient Apropiat.

 

20 octombrie

Riad-ul recunoaște că ziaristul americano-saudit Khashoggi a fost omorât în sediul ambasadei sale din Turcia… dar Trump nu renunyă la contractele sale de miliarde, prin care vinde armament Prinyului Moștenitor.

Cineva din generayia tânără mi-a deschis un cont pe Facebook, unde, în afară de fotografii, mă gândesc să postez, din când în când, și asociayii de idei, ce-mi vin


 

în minte, în legătură cu întâmplările și situayiile zilnice. De exemplu, acum, că se apropie Ziua Nayională și sărbătorirea Centenarului României Mari, aș putea posta și ceva amintiri, căci și așa ajung, curând, octogenar.

 

Despre 1 decembrie, Ziua Naçională (1)

Copil fiind, prin anii ’40 ai veacului trecut, ne începeam dimineyile şcolare de abecedarişti intonând imnul na ional „Trăiască Regele”… până într-o zi… când el a fost înlocuit cu „Zdrobite cătuşe în urmă rămân”… al lui Matei Socor. Profesorul de muzică al şcolii (pe care toyi puştii îl ştiau că iubea vinul), după ce s-a tot trudit să ne înveye noul imn al patriei, a plecat strigând:

„Vai şi amar de aşa yară care are aşa un imn…”

Acum, în anul de grayie 2018, treaba noastră, a tuturor, se pare că este, cu două săptămâni înainte de sărbătorirea la Alba Iulia a Marii Uniri şi cu o lună şi ceva înainte ca România să preia preşedinyia Uniunii Europene, să ne luptăm din răsputeri ca să schimbăm guvernul yării… (şi, dacă se poate, să moară şi capra vecinului…)

 

Despre 1 decembrie, Ziua Naçională (2)

În anii trecuyi, am asistat la comentarii morocănoase şi acide, privitoare la nepotrivita dată a zilei noastre nayionale… început de decembrie, deseori cu ploi mizerabile… spre deosebire de cea a Franyei sau a SUA, în plină vară… sau de cum era, mai demult, la noi, Ziua Regalităyii, la 10 mai, magnifică secvenyă a anului ce se roteşte (desigur că nimeni nu aduce vorba, nici pe de departe, de 23 august).

Ceea ce e chiar adevărat!

Totuşi, ne putem gândi şi la alte nayii, cu şanse şi mai rele. Adică, privind semnificayia datei, nu doar aşezarea ei


 

în anotimpuri… ca, de exemplu, Rusia… Ce defilare şi paradă militară s-ar fi yinut în Piaya Roşie, dacă sărbătoarea ar fi avut în spate cel puyin o picătură de simbol istoric mărey (datând nu de veacuri, ca la francezi şi americani, ci măcar de 100 de ani, ca la noi)… şi nu s-ar rezuma, ca acum, la o nenorocită (pentru ei) zi, decretată de Elyîn, simbolizând, de fapt, spulberarea imperiului rus după 1990!…

Așa că… s-ar fi putut și la noi să fie mai rău… (dar oare a fost un rău faptul că nu am avut un imperiu?)…

 

Despre Marea Unire (3)

În zilele acestea, ce precedă Centenarul Marii Uniri, se vorbeşte des la Radio despre rolul Franyei în susyinerea României, în urmă cu un veac… şi de misiunea specială a generalului Berthelot.

În urmă cu peste 55 de ani, petrecând un timp în

 ara Hayegului, am ajuns deseori în preajma conacului său din Fărcădinu de Jos (azi comuna Berthelot), pe vremea aceea dărăpănat, dar cu o livadă din care localnicii decantau o excelentă licoare de prună.

Cu trei ani în urmă, fiind la Editura Academiei Române, am aflat că acest conac a fost până la urmă preluat de către Academie – căreia generalul i-o lăsase moştenire. Iar acolo, s-a organizat recent un excelent centru de odihnă şi relaxare.

La doi paşi de acest topos (acum) academic, se afla însă şi formidabila bisericuyă din Densuş, clădită prin secolul VII (XIII), cu materiale luate de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, într-un stil de fantastică asimetrie. Edificiu mărunt la vedere, pe care l-am simyit, însă, întreaga viayă (la fel ca şi Iorga), ca pe cea mai semnificativă configurayie terestră a spiritului românesc.


 

De aceea, acum, când se sfinyeşte, în sfârşit, Catedrala Mântuirii Neamului, chemarea mea de suflet pentru tot românul (şi nu doar pentru academicieni) este:

VENIȚI CU TOȚII, CU MIC CU MARE, LA

DENSUȘ! (fie că ayi fost, fie că nu ayi fost în pelerinaj la moaştele Sfintei Parascheva).

 

 

Amintiri despre Marea Unire (4)

 

Am privit la TV defilarea de Ziua Nayională, ce s-a desfășurat pe o şosea, la marginea unei păduri, în faya câtorva oameni adunayi acolo. Dacă nu ar fi fost bine-cunoscutul Arc de Triumf, totul ar fi părut a se petrece pe undeva prin Oltenia sau pe lângă Focşani. Niciun fundal de emisiune, care să sugereze că e vorba de o Sărbătoare Nayională centenară, a unei nayiuni, totuşi, urbanizate, cu ceva istorie culturală în spate…

Iar seara, la bilany, singurul mesaj, pe care l-a retransmis Radio România Actualităyi, a fost din partea SUA, de la Departamentul de Stat.

Ca să nu fi trăit degeaba, îmi înjumătăyesc vârsta şi mă întorc în 1978… Nu demult, îl cunoscusem pe Noica şi citeam, în manuscris, Ontologia sa… România era după cutremurul din 1977, în care au pierit mulyi oameni bravi… iar de Ziua Nayională (era la altă dată)… puzderie de mesaje din mai toate yările Africii, Orientului Mijlociu, ca să nu mai vorbim de Europa, Asia (China) şi, mai ales, America… Desigur, pe atunci, universităyile noastre erau pline

de tineri din Orientul Apropiat, din Nordul şi din restul Africii, ba şi de prin Europa şi Asia… iar comeryul nostru internayional, cu produse nu doar agricole, era cel puyin remarcabil, pe mai toate continentele. Bineînyeles că

„iubitul conducător” era în strânsă cârdăşie cu Gaddafi,


 

care planifica o monedă africană unică, promiyând aprovizionarea acelui călduros continent cu varii produse… dar şi şantierele noastre navale duduiau, flota noastră oceanică era mai peste tot… ş.a.m.d.

Nu am nicio nostalgie a vremilor de atunci. Aş fi doritor, însă, ca vreun doctorand în istorie să întocmească o listă cu cei care au felicitat România, cu ocazia Zilei sale Nayionale (oricare ar fi fost acestea), an de an, în ultimul veac, făcând apoi o analiză profesionistă a datelor…

Zburând spre întâlnirea G20 din Argentina, Trump decide – şi comunică în stilul lui pe Twitter – că nu se va mai întâlni cu Putin, invocând reyinerea de către ruşi a unor echipaje ucrainene. Aceste întâlniri au devenit secvenye obişnuite ale teatrului politic internayional, ocazionând nenumărate comentarii… înainte… după… Iar pentru histrionismul narcisic al roşcovanului, spectacolul contează (cum contează şi pentru capitalul politic al sportivului de la Kremlin)… Pe măsură ce trece timpul, e tot mai limpede că miliardarul nu e omul care „tace şi face”… Practic, nimic, din ceea ce a început cu mare tam-tam, nu s-a finalizat.

…Dar… povestea nu s-a terminat…

 

31 decembrie

În corespondenya mea săptămânală cu Pişta K., coleg şi prieten de o viayă  care a trecut de 84 de ani –, obişnuiesc să-mi închei epistolele cu formula: „Dar, oare, cum vor sta lucrurile, în această problemă, peste 60 de ani?”

De fapt, acesta e singurul meu regret, căci, necrezând în reîncarnare, nu sper să pot vedea cum va arăta lumea noastră în viitor.

Însă, cum intru în curând în cel de al 80-lea an al vieyii – şi pentru că am trecut cu toyii în postistorie –, ce sens ar mai avea să mă gândesc la viitor?…


 

Cel mult, m-ar mai putea interesa problema originilor, aşa cum ne provoacă principiul antropic…

Dar fără patosul care-l cutremura pe Cioran, când îşi nota în Caiete:

„…revin mereu, mă retrag înspre nu ştiu ce, trec dintr-un început în altul. Poate că într-o zi voi reuşi să ating originea însăşi, pentru ca, în sfârşit, să mă odihnesc şi să mă prăbuşesc în ea”.

Şi totuşi, dacă n-am opta pentru o soluyie aşa de radicală, fără cale de întoarcere… ce ne mai rămâne…?

Ce ne rămâne dacă lăsăm deoparte spaimele lui Pascal şi problematica principiului antropic, cutremurările lui Cioran?… şi rămânem încă, deocamdată, aici, în viaya noastră cotidiană de pe Tera, săpându-ne molcom grădina..… Poate ne aşteaptă yesătura şi bucătăria unei lumi pe care, cu sarcasmul său senin metafizic, cu umanismul teocentric cu care ne-a obişnuit dar şi cu o declarată retorică, acelaşi Eugen Dorcescu ne-o sugerează în poemul său (cu iz de baladă à la F. Villon): Istoria unei nevroze:

În jur – o lume liberă, ce știe

Să-și ia destinu-n propriile mâini! Astfél: ucide fe i, adoră câini

Și, -n loc de pensii, fabrică sicrie.

Elita-i nulă: vipuri și vedete. Elevi droga i. Studen i analfabe i. Fecioare hăcuite de chiurete Îmbră ișează-n public proxene i.

Dezmă . Minciună. Ură. Sărăcie. Largi spa ii de manevră pentru ho i. So i decupla i. Familii fără so i.

Poligamie. Sex. Poliandrie.


 

Păgână, primitivă-nvălmășeală,

Cu oameni mor i, deși pretind că-s vii. Sclavia cea mai cruntă-ntre sclavii

E-această libertate infernală.

Ce bine că nu sunt de capul meu!

Că rob am fost. Și sunt. Și-o să rămân. Ce bine că slujesc sub un stăpân.

Și  stăpânu-acela-i Dumnezeu.