Sub coordonarea Prof.Eduard Pamfil
Dr.Mircea Lăzărescu : Probleme de psihopatologie a spaţiului trăit. Teza de doctorat. Timişoara 1968. Conducător ştiinţific : Prof.Dr.Eduard Pamfil
Teza de doctorat din 1968 abordează patologia fobică din perspectiva fenomenologiei clinice şi a unei orientări psihopatologice fenomenologico-cogniviste. Referinţele sunt în primul rând la studiile lui Piaget de psihologie genetic privitoare la dezvoltarea percepţiei şi reprezentării spaţiale; dar şi la analizele lui Merleau Ponty privitoare la fenomenologia corpului trăit şi cele ale lui von Gebsattel privitor la distincţia fenomenologică dintre fobie şi obsesie, pe baza raportării la situaţie. Teza se bazează pe studierea şi analiza clinic-fenomenologică a 160 de cazuri de pacienţi fobici urmăriţi între 2 şi 5 ani. Lucrarea este exemplificată cu scurte prezentări de caz. Concluzia autorului este ca atât d.p.d.v. clinic cât şi fenomenologic patologia fobică se distinge de cea obsesivă (cercetarea a avut loc într-o perioadă în care în România se accepta o unică entitate în acest domeniu – “nevroza obsesiv-fobică”).
În concluzia lucrării se subliniază câteva idei generale, cum ar fi aceea că o boală psihică este un fel de “experiment natural” care evidenţiază infrastructura psihismului persoanei conştiente (idee reluată în 1979 de Tattosian), trimiţând la structurile de bază ale organizării psihismului.
Preocupările din această teză sunt dezvoltate în direcţia obsesionalităţii în cartea Patologie obsesivă (1973) – aflată pe site şi în lucrările ulterioare: Psihopatologie Clinică (1994) şi Bazele psihopatologiei clinice (2010), de asemenea aflate pe site.
Sub coordonarea Prof. Mircea Lăzărescu